Traim zile nu tocmai unicat daca ne uitam chiar la istoria recenta a acestui popor, dar zile dureroase, intrucat am ajuns sa imi fie lehamite de natia asta, de oamenii bagati pana peste cap in mizerii, de tupeul rar intalnit la un popor si de mojicia asa-ziselor autoritati care au fost alese de curand sa vegheze la linistea acestui stat.
Imi e rusine ca m-am nascut aici (nu a fost alegerea mea) si consider ca nu e drept sa suferi doar pentru ca ai venit pe lume intr-o anume tara si nu in alta, nu e cinstit ca cei mai mari delincventi sa decida pentru tine (chiar daca ei au fost alesi prin vot democratic).
Parca nu mai traim in democratie, parca suntem pe plantatia pe care stapanul hotaraste absolut tot, parca nu suntem auziti, nu suntem vazuti, suntem multi, dar singuri.
Aceasta tara a ajuns un haos din care cu greu se va iesi, o gaura neagra care absoarbe treptat orice farama de bun simt, de omenie si de interes.
Rusine acestor autoritati mafioate care afunda un popor.
CEDO nu ar trebui sa isi arunce privirea numai la cei inchisi pentru ca noi, cei din afara inchisorilor, cei aparent liber, suntem mai abuzati si mai suferinzi din cauza acelorasi politicieni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu